Cele 20 de sezlonguri cu umbrele de la shackul Evisha erau ocupate in afara celor 4 pe care le aveam noi, numai de rusi. Rusii stateau la Zuri resort de care am amintit acum doua postari dar veneau la plaja si apoi mancau de pranz la shack. Dupa care se retrageau in rezervatia lor, pentru programul de seara probabil. Plaja ramanea pustie si noi nu ne suparam.
In prima zi au aparut doua femei, le-am vazut de departe, imbracate in sari (in fotografie apare numai una din ele, impreuna cu vanzatorul de tobe).
Nu erau multe femei sa se plimbe in sari pe plaja si mi-au sarit in ochi. Le-am vazut ca se apropie de sezlonguri si s-au oprit pe la rusoaice, au povestit cu ele, probabil rusoaicele au cumparat. La un moment dat s-au apropiat si de noi, cu un "zdrastvuite!" la care i-am raspuns scurt "I don't speek russian!". Stiam deja ce urma, "aaaa, cum nu vb rusa, dar de unde esti???? " nu era prima data si nici primul concediu, ba chiar al treilea in care se mira lumea ca eu nu vorbsc rusa. Mda...
Eram pornita sa refuz orice oferta, nu voiam sa cumpar nimic. Asa ca la orice imi oferea una din ele, am spus din start nu, multumesc. La un moment dat cealalta, mai tinerica si mai draguta, cu mai multa rabdare, s-a apropiat de mine si a inceput o conversatie. Fara legatura cu comertul. Mi-a povestit ca are 28 de ani, 4 copii si un sot care o asteapta acasa in Rajahstan, ca ea e sezonier aici sa faca bani ca sa traiasca restul lunilor cat nu e sezon acasa cu familia. Acolo la ea e saracie mare, nu au apa si nu se fac produse, nu au ce manca. Ca asa isi castiga painea, ferindu-se zilnic de politistii care se plimba pe plaja, ca dorm si stau ascunsi in padurile de pe langa plaja. M-a intrebat de unde sunt, de familia mea, ce lucrez, daca am scoala, daca am un job stresant, daca imi place sa ma duc la munca. Apoi a trecut incet si la "păsul" ei, mi-a spus cam ce vinde si ca nu cara totul cu ele de frica politiei, dar ca daca ma intereseaza ceva imi aduce. Pana la urma am negociat zilele ce au venit, la sange cu ele, de mi-au spus ca ma tin foarte tare, ca asa negociator nu au mai avut, niste pixuri suvenir pentru fete si colege, apoi tot la sange de am ajuns de la 4000 de rupii cat au cerut la 2300 rupii cat am platit pentru trei tatuaje cu henna pe mana(ele au lasat la 2400 eu ziceam ca mai sus de 2200 nu merg, pana cea mai draguta dintre ele mi-a zis ca ele au lasat atat, sa las si eu o suta de la mine...bine eu inital am zis 1500 :)). Mi-au "vandut" tatuajele la incredere, de pe o zi pe alta, nu aveam destul cash la mine, le lasasem 500 de rupii. Stiau ca ziua urmatoare era ultima zi cand ne mai gaseau, le spusesem. Iar eu tot pe incredere, dupa ce le asteptasem pana la pranz sa vina si a aparut un tip pe care il vazusem ca vinde si el, sa imi spuna ca e fratele Emmei (una din fete, cea care ne tatuase) si ca Emma e vanata de politie, nu poate iesi azi pe plaja, sa ii dau lui banii. Am fost sceptica, i-am zis intai ca nu pot sa ii dau banii ca nu il cunosc, a sunat la tf pe cineva, a zis ca e Emma si am vorbit cu ea, mi.a zis ca e OK sa ii dau banii fratelui ei. I-am dat, apoi am stat cealalta jumatate de zi cu sufletul in gat ca va veni Emma sa imi ceara banii, spunand ca nu a trimis pe niciun frate sa ii ia in numele ei. Ei bine, am vazut-o pe Emma pe plaja dupa pranz, deja ii dadusem fratelui banii si am zis gata, asta sunt! Dar n-a venit la mine. A stat cu doi politisti mult timp de vorba pe plaja, apoi a disparut. Am zis ca a fost inca un mit pe care l-am sters, cum ca sunt mincinosi si inselatori. Dar nu recomand nimanui sa faca ce am facut eu, pentru ca sunt convinsa ca nu toti sunt la fel. Noi am avut mare, mare noroc, o zic inca o data.
De la un alt vanzator ambulant am cumparat doua bluze, una de plaja tare frumoasa si alta eleganta de iesit in oras.
A doua sau a treia zi a aparut vanzatorul de tobe. Asta a fost a lui Ovi si a durat cateva zile pana l-a convins sa cumpere doua din tobele lui.
E prima data cand in calatoriile noastre luam contact atat de aproape cu niste oameni simpli, ai locurilor. Si am mai fost intr-una din zilele din Goa, in vizita noastra la Margao. Dar despre asta, intr-un episod urmator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu